reteta de uichend

doi frati patati

pana vineri dimineata se suna un prieten. de preferinta sa fie macar atat de intreg la minte si la trup ca si tine.
pentru ca prajitura sa fie siropoasa, vinerea se fuge de la munca sau nu se merge deloc.
se pun bicicletele in masina, se ia ciocolata si apa pentru drum si se pleaca.
in Sinaia masina ramane cuminte in parcare si de acolo iei rucsacu in spate si o servesti la pedala pe drumul catre Targoviste. dupa ce termini toate injuraturile din repertoriu inseamna ca ai urcat cele patru sute de mii de curbe din primii 7 km de drum. de acolo se coboara un pic, asa sa mai dezmortesti curu dupa care te bagi prima la dreapta. primul kilometru pana la cabana Cuibu Dorului e par la ceas fata de ce te asteapta.
se mananca o banana, se prinde curaj si din nou pedala. nu una, mii de sute daca vrei sa iasa bine.
in saua Dichiului se face cruce. cruce cu drumul de Babele.
dupa ce ai facut cruce, Doamne ajuta, incepe o bucata de placere. cam toata altitudinea pe care ai urcat-o acu se coboara.
daca prietenul e mai curajos ca tine, sare peste pietrele alea acutite si face pana.
o juma de ora pauza de pana.
in vreo 6 ore de cand ai plecat din Sinaia ar trebui sa ajungi la padina la etapa a doua de FRTE. treci de locul de campare pentru ca nu il vezi si urci cu limba pe ghidon pana la cabana.
de pe drum strigi la cabanier sa desfaca doua beri reci.
galgalgalgal. aaaaaaaaaa!!! asa da viata.
te intorci la Cabana Diana unde dai de prieteni. la inceput 2-3 dar se aduna.
pana noaptea la patru stai la foc. unii canta, altii zic bancuri, Marius da de baut de ziua lui. gata si sticla asta de rachiu. nu te gandesti ca n-ai pus cortu`. s-o gasi unde sa dormi si tu cateva ore.
dimineata, ca de obicei, nu reusesti sa te trezesti inainte sa treaca pisica si sa-ti fete in gura. yaahh!!
dimineata la 8, asa tulbure cum esti, trebuie sa te descurci la montat afisabilele, ca doar de aia ai mers la concurs.
la 10 sedinta. se stabilesc traseele pentru ecolocizare. faci o rugaciune. ti-a iesit. esti pe o bucata de plat. cu apa ce-i drept, dar macar e plat. nu de alta dar daca era de urcat nu cred ca iti incapea capul pe vreo vale.
100 de saci de gunoi de la Diana pana la coada lacului Bolboci.
pe la sase trebuie sa atipesti dar vine Comanel si probeaza corzile de la chitara. n-ai noroc.
Marius mai scoate un bidon de vin si iti vine cheful de facut sceneta de umor. esti baftos, stii care e sfarsitul. de acolo totul e simplu.
repeti de doua trei ori si gata, poti sa revii la vin. si la prieteni. poti sa te mai uiti si dupa vreo fata.
culturalul incepe pe la 11. seara. las` ca doar n-om intra ultimii :D. ei nu!?
iti faci de cap, comentezi prestatiile celorlalti, mai adaugi ceva cu vorba tare si pe la 4 vine si randul tau.
ti se pare ca esti mai lucid. ti se pare. intri curajos desi in sala nu mai sunt nici jumate cat la inceput si te gandesti, asa la vrajeala, ca ultimii vor fi cei dintai.
iti aduci ainte o poezie si o spui, unu canta la chitara, tu la matura.
la sfarsit te urci pe bicicleta si spui poantele pe care le-ai repetat. lumea rade. asta e de bine.
aplauze.

locu I la cultural

mai raman cativa care la fel ca tine nu vor sa doarma.
pana la 7 fara un sfert se sta cu curu pe masa si se canta. se zice ultimu banc auzit.
alt bidon de vin. nu trebuie sa te intrebi de unde apar.
trebuie sa incerci sa ii convingi pe ceilalti sa mearga cu tine sa dati desteptarea in tabara. partea astea nu iti iese.
la 7 fara un sefrt trebuie sa cedezi. te mai asteapta o zi pe bicicleta.
pleci la cort cu gandul sa prinzi in flagrant pisica aia nenorocita dar cazi lat.
la 10 soarele te da afara din cort.
te speli pe ochi si in drum dai peste rezultatele concursului. crezi ca nu te-ai spalat bine. locu` I la cultural. ai avut dreptate cu "ultimii..."
dupa premiere il iei pe Ion, sau el pe tine, si la pedala catre saua Struga. ai dormit numa 3 ore dar vremea e minunata.

mai mult pe langa ea

s-a intors roata

se urca pe bicicleta, pe langa ea sau cu ea in spate, in functie de teren.
la vale trebuie precautie, prea multe pietre si prea putina experienta.

avem un singur Crai...

de-acu la vale

in Moeciu te opresti sa mai umfli un pic rotile, asa ca pentru asfalt, si pentru o bere cu Emi care te-a ajuns din urma cu ocazia.
la final e musai sa mergi pe penultima viteza pana la Brasov ca sa faci o ora jumate si sa ajungi la meciul pe care oricum nu-l mai vezi pentru ca adormi ca un lemn inainte sa pui capu pe perna si visezi verde.

saua Strunga. am coborat ceva

nu conteaza ca ai dormit in doua nopti mai putin de 8 ore si ca ai traversat Bucegii cu bicicleta, locul intai la cultural, reintanlirea cu prietenii si pozele facute o sa compenseze din plin gustul lasat in gura sambata dimineata de pisica in travaliu :)

cateodata nu merita sa faci atata drum, dar cateodata...

mereu doar in sus

cesul suna ora 6, ne frecam la ochi si pana la urma reusim sa nu cedam in fata patului care mai trage inca de noi.
la 7 sh`un sfert eram deja iesiti din Brasov si dupa sase ore jumate de mers non-stop ajunseram la Cheile Butii unde urma sa ne intanlim cu un nene cu aro care sa ne duca pana langa Cabana Buta.
nu apucam sa ne schimbam bine ca nenea si apare cu cotetzu lui, ne urcam si incepe marea balanganeala. vreo juma de ora am stat incordat ca intr-un meci de box, dar macar am scutit vreo 2 ore de mers pe jos si avand in vedere cat mai aveam de mers in ziua aia, alea 2 ore chiar au contat.
aro ne lasa la "la Beci" de unde o "servim la bocanc" vorba cabanierului de la Dochia de acu 2 saptamani.
pana sa ajungem la Buta intanlim pe drum doi baieti si o fata care e pare ca aveau acelasi drum cu noi, doar ca o viteza in minus si din vorba in vorba aflam ca vor sa doarma in refugiul din Poiana Pelegii.
la Buta ne intampina un nene shtirb, la vreo 65 de ani si incepe sa faca glume cu noi: "unde vreti sa ajungeti in seara asta? la Bucura? ha!! pai numa pana in poiana Pelegii mai faceti 4 ore si acu e patru sh-un sfert"
ne mai uitam o data pe harta, o data la mosh, il lasam in pace si plecam.
bineinteles ca la un moment dat pierdem marcaju si o luam la balaureala incat ajungem cu vreo 300 de metri mai sus de saua Plaiu Mic, noroc ca ne dam seama la timp si reglam din mers broblema dar era deja 6 seara cand am ajuns in sa.
o mica sedinta si hotararam ca mergem pana la Bucura in seara aia, asa cum stabilisem de acasa.
viteza la vale, vizitam refugiul din poiana si dai la deal cat mai e lumina.

C A R P A T I A

traseul aproape virgin. se mai desluseau ceva urme dar vechi rau, asa ca dai si bate altele noi. cand am terminat cu padurea, lu` gabi ii vine ideea geniala ca trebe sa trecem apa. nici unu din noi nu mai fusese pana atunci pe traseu ala asa ca dai si cauta un loc sa trecem apa. gasim pana la urma, mai mergem vreo 200 de metri si ce crezi ca ni se arata pe malul celalalt? un stalp de marcaj :)) off! trecem apa inapoi pe un pod de zapada, cu morcovu bine infipt si peste juma de ora ajungem in sfarsit pe malul lacului.
acolo un alt grup deja isi montasera cortul si ne dau o veste nu prea minunata: refugiul e plin.
asta e punem si noi corturile, mancam ceva si cadem lati.

nemernicu`

nu pot sa zic cam ce ora era cand a inceput ploaia. sau cel putin asa credeam io. si dupa ploaie fosnete pe la cort. se trezeste Damian, ma trezesc si io si cand ies afara ce sa vezi!! afara ningea, nu ploua, iar un nemernic de vulpoi trasese punga cu mancare la vreo 2 metri de cort. il blestem bine, iau punga si o bag in cort intre mine si Damian sa nu mai poata junge la ea.
dimineata ii aud pe colegii de langa blestemand si ei vulpoiu. il lasase doar in conserve si un borcan de carne :))
iesim din cort si Gabi foarte mandru de el ne povesteste cum a reusit el sa fac poze le vulpoi dimineata pana sa ne trezim noi.
punem masa si hop langa noi si vulpoiu. statea la poze parca asta facuse toata viata.
am mancat si am pus deoparte o bucata de salam si o branza sa luam la noi pe drum. binenteles ca pana ne-am foit noi, vulpoiu deja era cu salamu in gura.
pana aici. gata. mi-am adus aminte de tiganii din Garcini si am inceput sa "imblatesc" vulpoiu cu pietre. nu prea am reusit sa il ating insa l-am alungat de acolo.

marmota sau marmotzoiu?

las vulpoiu in pace si plecam. toata lumea catre Peleaga numa noi spre Retezat. offf!! iara urme.
dupa ce trecem de lac si incepem sa urcam, printre stanci niste tipete. prima data am crezut ca erau pasari. da` de unde: marmotzoiu o fugarea pe marmotzoaica. nu stiu care dintre ei tipa dar faceau un scandal... s-a dus Gabi sa le faca poze si le-a pierit chefu, ca s-au ascuns printre pietre si nu le-am mai vazut.

lupta cu muntele

Judele. un fel Eiger al Romaniei

izbanda

la poarta Bucurei Damian cedeaza. ori e obosit, ori nu mai are chef, ori ca mai fusese pe varf, se hotaraste sa se intoarca. asa ca raman numa eu cu Gabi si Gianina.
bucata pana pe varf a fost si ramane o necunoscuta pt noi. o ceata nemernica tot drumu de parca mergeam prin lapte. dar nu ne-am lasat. chiar inainte de varf a inceput sa ninga iar ,asa ca ajunsi acolo am facut 2 poze si dai repede la vale inapoi.
la corturi Damian dormea dus. l-am trezit, am mancat , ne-am incalzit un pic, am starns si directia refugiul din Poiana Pelegii. cu o gura de palinca in plus la masa, Gianina ne-a cantat tot drumul :))

un ceai cald si o shoseta uscata

refugiul din Poiana Pelegii

la refugiu am pus mana repede pe lopata, am dat zapada de pe vatra de foc si am incins repede niste vreascuri sa ne mai uscam un pic bocancii care, in afara de cei ai lui Gabi, erau toti fleashca.
am mancat, am baut o sticla de vin carata in sus si in jos si am tras un somn cu vise, refugiul fiind numa bun pentru asta.
duminica am luat in piept urcusul pana in saua Plaiu Mic si de acolo tot la vale pe lanaga Cabana Buta pana "la Beci", a urmat balanganeala din aro, o masa copioasa la Cheile Butii si soseaua pana la Brasov.

coborarea pe de-a dreptu`. specialitatea lu` Gabi si placerea lu` Damian

p.s.
1. iarna nu-i ca vara
2. incearca sa nu mergi iarna pe un traseu pe care nu l-ai facut inainte vara
3. retezatu nu-i fagaras
4. de 4 ani tot incerc sa ajung vara in retezat. pana acu am fost in decembrie si in mai... urmeaza?