urcarea pe Turnu mi-a adus aminte de concursul din 2007 cand am fost criticat de toata lumea. acu mi-am dat seama ca traseul asta e unul dintre cele mai faine din tara.se pare ca in ultima vreme Craiu` are ceva de impartit cu mine. sau poate doar mi se pare, cine stie?
in w-end am incercat sa facem o tura de mult propusa: creasta pe zapada. nu prea ne-a iesit. caldura asta din ultima vreme, venita asa deodata a facut ca in multe locuri zapada sa lipseasca cu desavarsire. cu toate astea au fost si portiuni pe unde trebuia sa mergem la distanta unu de altu ca sa nu ne calcam pe frunzele la morcovi.
adevarul e ca asa vreme nu cred ca am prins niciodata in Crai. soare tot timpul, iar vantul a fost plecat de acasa.
asadar, sambata am urcat de la Curmatura, unde dormisem, pe Turnu si apoi pe creasta inspre Ascutit. am revazut Padina Inchisa pe unde am coborat cu Moni in noiembrie si am ras. imi trecusera gandurile negre de dupa tura aia. la Ascutit am facut asa un popas sa mancam si bineinteles ca dupa masa... am bagat si un somn mic, asa era de minunat afara. cand sa plecam cine credeti ca urca de la Curmatura? Lau. venise si el la o tura de-o zi pana la Grind.
bucata de la Ascutit la Grind a fost bestiala. Lau a facut urme tot timpu` asa ca nu a trebuit sa ne chinuim prea tare :P Singura problema era daca nu cumva refugiul de la Grind era ocupat. noi eram cu totii noua oameni care mergeam intr-acolo. in experienta stiam ca mai multi de noua nu e o placere sa dormi intr-un refugiu de ala. asa ca mergeam si speram sa gasim locuri.
pana la urma, desi pe drum am vazut mai multe siluete pe varf, am constatat ca ne facusem probleme degeaba. refugiul era gol.
am mancat ceva dupa care ne-am bagat in saci sa mai punem tara la cale sau cel putin asa am crezut, ca n-a trecut mult timp si am inceput sa cadem unu cate unu. doar marius si iulian au "focarit" pana pe la 22 topind zapada sa avem apa pt a doua zi.
de dimineata ne-am trezit cu o lene... si am inceput sa gasim motive sa nu mai mergem si pe creasta sudica: e mult de mers, nu mai avem destula apa, nu mai ajungem la timp acasa etc. asa ca am pornit la vale spre Grindu de jos si de acolo spre Prapastii inpoi la masini.
bineinteles ca nu ne-am putut abtine sa nu ne dam pe cur la vale, cum facem de obicei. doar ca de data asta putea sa iasa nasol.
in w-end am incercat sa facem o tura de mult propusa: creasta pe zapada. nu prea ne-a iesit. caldura asta din ultima vreme, venita asa deodata a facut ca in multe locuri zapada sa lipseasca cu desavarsire. cu toate astea au fost si portiuni pe unde trebuia sa mergem la distanta unu de altu ca sa nu ne calcam pe frunzele la morcovi.
adevarul e ca asa vreme nu cred ca am prins niciodata in Crai. soare tot timpul, iar vantul a fost plecat de acasa.
asadar, sambata am urcat de la Curmatura, unde dormisem, pe Turnu si apoi pe creasta inspre Ascutit. am revazut Padina Inchisa pe unde am coborat cu Moni in noiembrie si am ras. imi trecusera gandurile negre de dupa tura aia. la Ascutit am facut asa un popas sa mancam si bineinteles ca dupa masa... am bagat si un somn mic, asa era de minunat afara. cand sa plecam cine credeti ca urca de la Curmatura? Lau. venise si el la o tura de-o zi pana la Grind.
bucata de la Ascutit la Grind a fost bestiala. Lau a facut urme tot timpu` asa ca nu a trebuit sa ne chinuim prea tare :P Singura problema era daca nu cumva refugiul de la Grind era ocupat. noi eram cu totii noua oameni care mergeam intr-acolo. in experienta stiam ca mai multi de noua nu e o placere sa dormi intr-un refugiu de ala. asa ca mergeam si speram sa gasim locuri.
pana la urma, desi pe drum am vazut mai multe siluete pe varf, am constatat ca ne facusem probleme degeaba. refugiul era gol.
am mancat ceva dupa care ne-am bagat in saci sa mai punem tara la cale sau cel putin asa am crezut, ca n-a trecut mult timp si am inceput sa cadem unu cate unu. doar marius si iulian au "focarit" pana pe la 22 topind zapada sa avem apa pt a doua zi.
de dimineata ne-am trezit cu o lene... si am inceput sa gasim motive sa nu mai mergem si pe creasta sudica: e mult de mers, nu mai avem destula apa, nu mai ajungem la timp acasa etc. asa ca am pornit la vale spre Grindu de jos si de acolo spre Prapastii inpoi la masini.
bineinteles ca nu ne-am putut abtine sa nu ne dam pe cur la vale, cum facem de obicei. doar ca de data asta putea sa iasa nasol.
a coborat gabi, giani dupa el si uram eu. sus zapada era destul de moale asa ca mi-am dat drumu mai tare, cu viteza iar dupa cativa metri ce sa vezi? se intarise zapada, acolo nu ajunsese soarele la ea. si bineinteles ca nu m-am putut opri la timp si am inceput sa ma invart. mai intai pe o parte, apoi cu fata la vale, la deal, iar la vale, in cur, in cap si tot asa. adrenalina la maxim si morcovi la fel. am apucat sa vad doar niste stanci iesite din zapada si m-am gandit ca e groasa. numa cu capu sa nu dau. am dat cu mainile, ca si acu ma dor coatele. la urmatoarea secventa am vazut o umbra si apoi m-am oprit cu gabi calare pe mine. pffff !!! nu pot sa apreciez "daunele" daca nu ma oprea gabi dar cu siguranta nu mi-ar fi fost usor. de acolo, in vreo 10m se termina zapada si incepeau pietrele.
cateodata, cand te simti mai "muntoman" asa, muntele vine iti mai trage frana, sa te mai potoleasca. iarna asta Craiu mi-a tras-o de doua ori.
ce a urmat apoi, mai putin conteaza, doar ca am refacut echipa de bob a jamaicai si am mai gasit cateva pante mai domoale si cu zapada mai moale pentru antrenament.
ce a urmat apoi, mai putin conteaza, doar ca am refacut echipa de bob a jamaicai si am mai gasit cateva pante mai domoale si cu zapada mai moale pentru antrenament.
mda. incepe dicstractia
decat prin padure, mai palpitant pe stanci
na, ca am ajuns si pe al mai inalt varf din Crai!
casuta noatra...in 2003 impreuna cu Auras am montat acest refugiu in curtea parcului national si apoi a foat adus aici cu elicopterul. mandru de ce-am facut
echipa nationala de bob a Jamaicai(fara capitan, ca trebuia sa faca poze)
antrenament
el e omu!dupa ce a reusit sa ma opreasca, a zis: pare rau dar nu am apucat sa-ti fac poze :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu