duminică, 29 noiembrie 2009

rateu


vf. Piscu Negru 3 ore jumate. toti patru pregatiti de o tura de 4 zile care trebuia sa ne duca pe muchia sudica Piscu Negru - Museteica - Raiosu - Buda - creasta principala - refugiul Caltun - Negoiu - Lespezi.
nu mai carasem asa rucsac din Caucaz, asa ca mi se parea ca luasem toata casa dupa mine. din ce se vedea pe creasta, coltarii si pioletul nu prea isi aveau rostul, zapada fiind mai mult nu. dar cum iarna nu-i ca vara, tre sa ai tot ce-ti trebe la tine.

dupa primele 10 minute in care se merge "enervant de incet" cum am invatat io de la Oli, ne-am dat seama ca timpul scris la intrarea in traseu e doar asa orientativ. aveam timp berechet, ziceam noi, asa ca pauzele lungi si dese...

pe masura ce castigam in altitudine, incep sa ni se arate si motivele pentru care urcam cu limba pe umar, varful Lespezi din poza de mai sus ar fi trebuit sa fie ultima tinta din acea tura.
hamalii

dupa o zi plina de nori, incepeau sa se vada si semne de vreme buna :D. sau cel putin asa credeam noi.

am urcat vreo 4 ore pana am ajuns in creasta. pe undeva pe langa vf. Piscu Negru, cred. nu mai fusesem niciodata pe acolo asa ca nu puteam decat sa ne dam cu presupusu` . si pentru ca desi se inseninase, soarele incepea sa cam fuga de pe cer, asa ca dupa o mica sedinta, am stabilit ca loc de campare singurul loc mai drept si fara zapada din creasta unde sa incapa si doua corturi laolalta.
cat ne-am mai foit cu montatu cortului, aranjarea lucrurilor, cu pusul mesei si serveala propriu zisa, s-a si facut noapte.
nici nu imi mai aduc aminte de cand nu m-am bagat la somn de la ora 18.
stancone isi da cu parerea ca daca la noapte ramane senin, putem sa ne trezim pe la doua si sa mergem la lumina lunii. nu-l bagam in seama.
verificam temperatura. minus trei grade. stancone calculeaza cum tre sa aranjeze cei doi saci de dormit de vara pe care ii are la el. ala mai gros sau ala mai subtire la interior?
marius striga la mine ca vrea o poza deocheata. si iese asta:


pe la 18:30 deja povestile erau terminate, fiecare cu gandurile lui. unu sforaie, altu doarme linistit. la fel si vremea. nici macar o adiere.
nu pot sa dorm de la ora asta oricat de obosit as fi. fug cu mintea pe unde vreau io, doar ca din cand in cand ma surprind agitat. parca mi-ar fi placut mai mult ca muchia asta pe care nu am mai parcurs-o niciodata, sa o fi abordat din partea cealalta. nu cred ca are mare importanta, dar gandu asta ma nelinistete un pic si, mai mult, nu-mi da pace.
parca sacu asta nu e chiar asa calduros.nu mi-e frig dar la temperatura asta ar trebui sa imi fie mult mai cald.
fosneste o punga pe afara si gandul imi fuge la vulpoiu din retezat. doar n-o fi ajuns si pe aici :))
e doar vantul.
incepe sa ninga. mai timid la inceput si apoi din ce in ce mai tare. se face si mai cald si parca mi se face si somn.
ahhh. iar am lasat sticla de garanini, aia cu gura larga, acasa asa ca tre sa ies din cort.
afara zapada de vreo 10 cm si inca ninge. bine macar ca nu bate vantu.
mai trece o ora fara sa ma ia somnu, ma uit la ceas. 22:40. ar cam trebui sa dorm si io de acu, fapt pentru care imi infig si mai tare capul in perna improvizata din tricouri.
dar surpriza. nici nu apuc sa atipesc ca incepe sa bata vantu` si sa viscoleasca zapada. coru incepe sa se lase din ce in ce mai mult sub greutatea zapezii. in partea lui gabi nu-i bai, dar la mine deja e pe mine.
las ca poate se opreste. da` de unde. din ce in ce mai tare.
ies afara sa il mai ancorez un pic.
kkt-u asta de vant bate un pic din lateral. trag de toate snururile sa il mai intind si unul dintre ele se rupe. nu e bine. tre sa astepti momentul in care vantul se mai slabeste sa poti face ceva. in cate un moment bate atat de tare incat te da jos din picioare.
dupa vreo juma de ora reusesc sa il aduc pe "linia de plutire".
acu-i acu. tre sa prind un moment de acalmie si sa ma bag inapoi in cort.
ma satur de asteptat. vantu asta nu se mai opreste, asa ca iau proasta decizie sa intru asa. nasol. cum deschid un pic fermoarul deja zapada a si intrat in cort. si ca sa fie meniul complet, fermoarul de la intrare cedeaza. 5 secunde si in cort e la fel de multa zapada ca si afara.
vreo 10 minute incercam sa reparam problema cu fermoarul. in zadar. a cedat si gata. nu mai vrea sa se mai inchida.
urlu cat de tare ma tin plamanii. urlu la fermoar, la vant, la gabi... nu ca as fi avut ceva cu el, doar ca altfel nu ma aude.
nu ne mai ramane decat sa plecam cat mai departe de vantu asta.
cortul lui marius sta mult mai bine decat al meu. deh, al lui e de iarna. cu toate aste si el se plange ca ii intra zapada in interior.
gata. am hotarat. io cu gabi strangem si coboram la masina.
stancone nu prea e de acord. marius nu vrea sa ramana in creasta asa ca se raliaza cu noi la coborat.
ne-a luat vreo ora cred pana am reusit sa stargem corturile si rucsacii timp in care ma ia un pic frica sa nu intru in soc hipotermic. din fericire nu s-a intamplat asa. nu era chiar imposibil de frig. doar vantu ala imputit.
la vale am luat-o de-a dreptu`. cam abrupt ce-i drept insa dupa vreo 100 de m mai jos deja era altceva. fara vant era chiar placut.
io vreau sa coboram in stanga, gabi o ia in dreapta. la cat ghinion am avut pana acu, nu-i mare lucru sa nu coboram chiar pe valcelul ala cu apa care se termina cu vreo 2 saritori.
bineinteles ca asa se intampla. noroc ca ne-am dat seama la timp si am ocolit "problema".
deja mi-e cald. tre sa dau cagula jos. cand fac asta imi dau seama ca nu mai am nici caciula care era deasupra.
asta e prea de tot. hai ca nu am dormit, ca am stricat cortu, ca a trebuit sa coboram la ora asta mai zic, dar sa pierd caciula mea draga nu se poate. blestem Fagarasu, il injur cu ce-mi vine la gura si cand sa plec din nou, hop motu de la caciula afara din zapada.
imi retrag frumos cuvintele si nu vreau altceva decat sa ajung sanatos acasa.
cu noroc sau datorita spritului de orientare al lui gabi ajungem exact la stana de unde incepe poteca prin padure.
o mica pauza in care Stancone ne-a servit cu peste mort si pe la cinci jumate eram la masina.
nimeni nu mai are chef de nimic. noaptea nedormita, oboseala, sacii uzi si poate si lenea ne fac sa abandonam orice alte ganduri de creste si sa ne indreptam spre casa.
dupa vreo 20 km nu mai vad drumu. pauza. capu pe volan si somn. aproape o ora mi s-a parut o clipa.
la rasarit eram pe baraj la Vidraru. nu vreti sa stiti cum arata. nici un nor pe cer si crestele albe de zapada de peste noapte.
frustrat, ofticat, scrabit, neimplinit, consolat doar de gandul ca Fagarasu nu se muta de acolo, realizezi ca nu se poate ca de fiecare data sa iti iasa asa cum vrei.

miercuri, 4 noiembrie 2009

cumperi?

iaca o pereche de bocanci La Sportiva Nepal Top, marimea 42,5, aproape noi, adica i-am folosit doar vreo 4 zile in Caucaz cat am urcat Elbrusu`.
inca mai miros a nou, nu-s zgariati, dezlipiti si nici n-au alte vicii ascunse, doar ca imi sunt un pic cam mari.
pret: negociabil :D
daca te intereseaza ma gasesti fie la 0728993958 fie la gigicelrau@yahoo.com
momentan bocancii sunt in Brasov dar se pot si "plimba" daca e nevoie
daca ii vrei neaparat de noi, ii gasesti aici: http://www.alpinexpe.ro/incaltaminte/bocanci_iarna/bocanci_expeditie_la_sportiva_nepal_top.html de unde i-am luat si io