marți, 31 august 2010

in vizita la neamuri

şi pentru că nu-l mai vizitasem demult, m-am hotărât aşa dintr-o dată, la mijloc de august.
cum la neamuri nu e frumos să mergi cu mâna goală, am luat nişte prieteni.
am lăsat pe Titirica pe drumul de pe valea Arpaşului, cu tot cu casetele cu Pasărea Colibri, să nu se plictisească prea tare şi am servit-o la bocanc spre Cabana Turnuri.

cabana aceeaşi. cabanierul altu

aveam în plan să mergem pe Muchia Tărâţa, nu mai fusesem niciodată, iar cabanierul a cam strâmbat din nas când i-am pomenit de poteca de pe harta. fapt pentru care am luat direcţia crestei şi dăi. cică Pârâul Custurii îi zice.
nici prea prea, nici foarte foarte foarte, în schimb plin de afine. plin.

la Podragu multă pantofăreală. prea multă. şi o grămadă de străini. şi ceaţă. am stat doar să băgăm ceva la maţ.
în şa ajungem un grup de nemţi. ne întrebam dacă vor şi ei la refugiu la Viştea. când vedem că pleacă după noi, ne convingem.
mergem destul de repede. pe crestă numa ceaţă. nemţii după noi ca în al doilea război mondial. lume ca la balamuc. cel puţin 70 e oameni de la Podragu la Viştea. se spărsese conducta.
Emi vrea să doarmă în refugiu şi ne zoreşte să nu ne prindă nemţii. iese băşcălie.
rămân în urmă cu Duracel şi cu Eliza. aş vrea şi eu în refugiu dar aşa mă dor picioarele...
până să ajungem pe Viştea se lasă ceaţa.
Eliza pune mâinile în şold şi se uită în zare. probabil după barză. după domnul Barză.
deşi în plan era trecută dimineaţa, revenim şi ne hotărâm să facem vizita acu, seara, la asfinţit.
înţolit cu două drapele noi, ne aşteaptă. trimite ceaţa jos de tot şi linişteşte marea de nori după care se aliniază cu noi la poză.

nu ne mai batem capu cu locurile din refugiu. oricum avem corturi la noi. dar... după 12 ore de mers, parcă ar bună şi o minune de asta.
lângă refugiu vreo 10 corturi.
bag totuşi capu înauntru şi văz chiar 5 locuri libere. aşa da recompensă.
mai mâncăm ceva, mai bem şi o ultimă doză de bere şi o gură de palincă şi ne bagăm la somn.
aşa noapte agitată, mai rar. parcă am dormit cu ochii deschişi.
râd când mă gândesc că o fi de la culori.

a doua zi pe Valea Viştei găsim un bolovan de cocoţat şi de tras în poză

până în Viştişoara ne-au intrat picioarele în cur.
la drum dă norocu peste noi şi ne scoate în cale un tânăr omenos care mă plimbă cu maşina lui până la Titirica mea. 10 km scutiţi. să-i dea Dumnezeu sănătate că a avut milă de picioarele mele.
în total cică 3278 m numa de urcat. zice jipiesu.
Făgăraşu tot Făgăraş. până la 12-13 senin, dupe aia umbli numa prin ceaţă. e bine şi atât.

p.s. aşa telegrafiat nu cred că am mai scris niciodată. eram bun la PTTR :)))

sâmbătă, 28 august 2010

Valea Gălbinele

ar fi fost o idee ca traseul de regularitate al unui concurs de anu asta să fi fost pe aici; Valea Gălbinele - Brâna Coştilei - Valea Albă.
dar cum socoteala de acasă... nu e aceeaşi cu cea de pe vale, s-a renunţat la idee.
motive? muuult, muuuuuuuuult morcov, pe care unii concurenţi sau concurente nu l-ar fi suportat. (la partea cu concurentele nu sunt chiar aşa sigur :P)
după carte, Valea Galbinele nu prezintă prea mari dificultăţi, doar vreo două săritori ce "se ocolesc elementar prin stânga". elementar probabil daca ai la tine ce-ţi trebe (coardă, ham...etc). daca n-ai, ocoleşti, tot prin stânga, dar prin strângere de buci.
hai că prima merge pe o faţă înierbată până sus la copaci şi de acolo la dreapta înapoi în vale. dar a doua e ceva căţărare la liber unde dacă nu eşti atent nu prea cazi pe moale.

ia şi te întinde

trage de tine

cine a facut cap un optar, bucata asta e doar zâmbet

acu 15 ani când ai mai fost tu pe aici parca nu era aşa dificil :P

noroc că între timp ţi-ai trecut pe nume un ajutor de nădejde.

foto de mai sus demostrează că Dosena nu mai e ce era odată. să ajungi să te tragă nevasta de rucsac la o săritoare ce nu e trecută nici măcar în carte... nu ştiu ce să mai spun :))

gata şi cu Galbinele. după strunga din vârf, sau mai bine spus de la capătul văii, urmează o coborâre scurtă şi apoi Valea Scoruşului. abordare prin dreapta ei până ajungi la poteca f vizibilă a Brânei Coştilei.

pauză de înfulecat ceva

bine măcar că nu am ştiut ce urmează, că nu cred că mai intra mâncarea în mine :P
prima parte din brână a fost mai mult decât ok. poteca era întradevăr cam acoperită de vegetaţie, semn că oamenii normali nu prea au mai trecut pe acolo. ceva ceaţă a facut ca priveliştea să nu fie chiar aşa înspăimântătoare, dar când s-a ridicat....auuuuuu!!!
morcov. muuuult morcov!!!

de deasupra de săritoarea de pe Valea Albă

vedeţi brâul ala verde de se îngustează? aia e ! Brâna Coştilei !!! nu ma mai duc niciodată pe acolo :))

vineri, 27 august 2010

Tyulenovo

după patru zile de "copt" în Deltă, înnăbuşit şi garnitură de ţânţari altoiţi şi infiniţi, am luat drumul Năvodariului unde cică era locul de întânlire pentru marea de anu ăsta.
La Năvodari dezolant, la Corbu garda de mediu cu ochii pe noi că e mare rezervaţie, aşa că ne-am retras la Bulgărica, la Tyulenovo, cam la 30 km de vamă.


plaja nu e deloc, stâncile fiind la putere.

fapt pentru care apa e mai mult decât limpede, clară, transparentă ... etc.

exemplificăm câteva îndeltniciri practicate:

snorkeling

sărituri

căţărare

jacuzzi

înot sincron

holbat la lună

ar mai fi fost şi pescuitul de rapane, dormitu în grotă, aruncarea cu vulpea după ce nu-ţi cade bine pepenele dar din nefericire s-a voalat filmul în acele părţi.