Valea Gălbinele

ar fi fost o idee ca traseul de regularitate al unui concurs de anu asta să fi fost pe aici; Valea Gălbinele - Brâna Coştilei - Valea Albă.
dar cum socoteala de acasă... nu e aceeaşi cu cea de pe vale, s-a renunţat la idee.
motive? muuult, muuuuuuuuult morcov, pe care unii concurenţi sau concurente nu l-ar fi suportat. (la partea cu concurentele nu sunt chiar aşa sigur :P)
după carte, Valea Galbinele nu prezintă prea mari dificultăţi, doar vreo două săritori ce "se ocolesc elementar prin stânga". elementar probabil daca ai la tine ce-ţi trebe (coardă, ham...etc). daca n-ai, ocoleşti, tot prin stânga, dar prin strângere de buci.
hai că prima merge pe o faţă înierbată până sus la copaci şi de acolo la dreapta înapoi în vale. dar a doua e ceva căţărare la liber unde dacă nu eşti atent nu prea cazi pe moale.

ia şi te întinde

trage de tine

cine a facut cap un optar, bucata asta e doar zâmbet

acu 15 ani când ai mai fost tu pe aici parca nu era aşa dificil :P

noroc că între timp ţi-ai trecut pe nume un ajutor de nădejde.

foto de mai sus demostrează că Dosena nu mai e ce era odată. să ajungi să te tragă nevasta de rucsac la o săritoare ce nu e trecută nici măcar în carte... nu ştiu ce să mai spun :))

gata şi cu Galbinele. după strunga din vârf, sau mai bine spus de la capătul văii, urmează o coborâre scurtă şi apoi Valea Scoruşului. abordare prin dreapta ei până ajungi la poteca f vizibilă a Brânei Coştilei.

pauză de înfulecat ceva

bine măcar că nu am ştiut ce urmează, că nu cred că mai intra mâncarea în mine :P
prima parte din brână a fost mai mult decât ok. poteca era întradevăr cam acoperită de vegetaţie, semn că oamenii normali nu prea au mai trecut pe acolo. ceva ceaţă a facut ca priveliştea să nu fie chiar aşa înspăimântătoare, dar când s-a ridicat....auuuuuu!!!
morcov. muuuult morcov!!!

de deasupra de săritoarea de pe Valea Albă

vedeţi brâul ala verde de se îngustează? aia e ! Brâna Coştilei !!! nu ma mai duc niciodată pe acolo :))