luni, 28 aprilie 2008

comanesti

Comanesti e orasul in care m-am nascut si in care am crescut pana la 15 ani, data de la care zilele traite prin alte parti ale tarii au facut ca cele petrecute acasa sa para mici si putine. asa ca, de Paste, nu puteam sa aleg altceva decat "acasa". au fost doar 26 de ore din momentul in care am intrat si pana am parasit Comanestiul, niciodata suficiente dar cum nemultumitului i se ia daru`, ma bucur ca am reusit sa ciocnesc ouale si sa petrec cateva ore impreuna cu mamaia, tataia, bunica, tata si prietenii.

cei trei care au avut grija de mine cand eram mic. si nu doar atunci




Paste fara drob, cine-a mai auzit?


fara griji

vineri, 25 aprilie 2008

mamaliga-i gata


o mamaliga preparata de "je" si invartita de gabi. nu vreti sa stiti cum s-a potrivit cu pastravii si usturoiul.

luni, 21 aprilie 2008

departe, departe

un w-end care sa inceapa joia e mai mult decat iti poti dori de la o saptamana de munca, asa ca pe la 5 jumate dimineata ma intanlesc cu Razvan in fata blocului, imi arunc rucsacu la el in portbagaj si flacari spre Pitesti unde urma sa ne intanlim cu restul gastii. tinta finala: cheile nerei-cheile carasului. lasam in urma Craiu` cu creasta inca in zapada, ii recuperam si pe ceilalti partu "bucuresteni" la Pitesti si traversam toata Muntenia pana in Banat. facem o pauza pe la Baile Herculane, asa sa nu zicem ca nu am fost pe acolo in viata asta desi prea multe nu m-au impresionat, si intr-un final ajungem in statiunea Marghitas, langa Anina, unde intindem corturile, facem un foc si ne punem pe planuit pentru a doua zi. obiectiv: Cheile Carasului.
dimineata ne trezim cu chef de viata, inghesuim 6 oameni intr-o masina si plecam repejor la Carasova de unde incepeau cheile. intindem pasul si dupa vreo doua ore ne dam seama ca traseul ar fi prea scurt pentru asa niste muntomani ca noi si decidem sa mai facem un ocol, sa vizitam si pestera Comarnic, descrierea din colectia Muntii Nostri fiind ispititore. parasim cheile si incepem sa ocolim, si ocolim si ocolim si iar ocolim pana ne dam seama ca scara hartii ne pacalise. erau kilometri buni de mers pana la pestera. si iar muntomanii din noi ajung la concluzia ca nu pot ceda si continuam pana la gura pesterii unde nu pot descrie ce sentimente m-au incercat cand am vazut ca intrarea in pestera era blocata de o usa sudata.
cu durerea in suflet am continuat ocolirea si dupa inca vreo trei ore de mers am ajuns in sfarsit la corturi unde ne asteptau Marius si Madi fugiti si ei de la serviciu.
sambata am balaurit vreo trei ore prin partea din aval a cheilor nerei si cand ne-am dat seama ca nu putem trece apa, fiind foarte umflata de la ploi, ne-am luat talpasita si ne-am refugiat in poiana de laga cantonul silvic Beu. dupa ce ne-am lamurit despre locul de campare am tras o fuga pana la lacul Ochiul Beului si cascada Beusnita, foarte frumoase amandoua, apoi am pus-o de mamaliga, la propriu, am aruncat niste pastravi pe gratar, ne-am umplut matele si ne-am uitat la stele.
ziua de duminica a fost chinuitoare. drum inapoi spre casa. cand am ajuns in brasov, sera pe la unspe jumate, contorul din bord arata magnifica distanta de 1300 km parcursi. cam mult nu?
la final am ramas cu regretul ca nu am apucat sa vad tot din Cheile Nerei si cu hotararea de a reveni acolo.

mare atentie!!!


podul de piatra s-a darmat...

intra daca poti

pe valea Beului

lacul Ochiul Beului

aliniati

pofta buna

siesta

duminică, 13 aprilie 2008

cand nu poti sta in casa

cand te mananca talpile, cand stii ca alea sase luni de zapada din anu asta nu mai au mult si se duc, e nevoie doar de un telefon care sa te puna pe jar: "nu mergem maine in Ciucas sa ne dam de pe varf?"
si incepand de aici totul devine foarte clar. ne urcam in Titirica pe la 10 jumate, eu, Lau si Radu, un prieten de-a lui Lau, directia Muntele Rosu. balaurim vreo doua ore pe langa Zagan, asa sa nu simtim ca e prea usoara tura, dupa care ne indreptam vetiginos catre cabana Ciucas si de acolo mai departe pana pe varful Ciucas. zapada alterneaza cu peticele de iarba, si dupa mai multe portiuni de "inot" reusim sa cucerim varful. acolo niste tineri pantofari isi fumau tigarile linistiti si isi stergeau adidasii de zapada. cred ca si-au facut cruce cand ne-au vazut cu placile in spate dar nu au spus nimic.
la vale a fost mirific. zapada un pic cam uda dar in conditiile date, minunata. am dat la vale pe Valea Tigailor pana s-a terminat zapada, iar de acolo, frumusel, am luat placa la spate si am continuat pe drumul forestier de pe Valea Berii inspre Cabana Muntele Rosu unde o lasasem pe Titirica. pe drum cu cine credeti ca ne intanlim: prietenii nostrii pantofarii, care cand ne-au vazut urcand, n-au putut sa zica decat: " mai mergeti o tura?" :))
pe la sapte seara am recuperat Titirica, sau ea pe noi, am bagat viteza pana la o carciuma in Sacele unde ne-am indopat ca la pomana cu ciorbe si fripturi, apoi in sfarsit acasa.
ce mai, o zi minunata. pacat ca Rapidu nu a reusit macar un egal la Cluj.
hai pa. va pup!
o floare


un brad


un munte


si, bineinteles, snowboard!

marți, 8 aprilie 2008

perchezitia

multi o stiti, dar eu nu ma pot abtine sa nu o scriu.
asadar, ma trezesc intr-o dimineata cu noapte in cap si plec la serviciu intrucat aveam de facut o perchezitie la unu acasa in Garcini. ajungem cand se lumineaza acasa la om, intram in curte si dupa ce dam buzna la el in casa, ii mirosim basinile, il trezim si ne apucam de rascolit. prin casa pe langa casa, in pod, in curte. deh! ca la perchezitie. nu mai stiu exact acum ce bunuri cautam, dar in grajd gasim un motoscuter. il lasam acolo dupe care mergem la cetatean si-l intrebam : "auzi, motoscuterul ala din grajd de unde il ai si al cui e?". raspunsul: "pai ce n-ati venit voi cu el?" recunosc ca m-am blocat. imi venea sa rad de raspuns dar si sa il strang pe ala de gat. "cum mah sa venim noi cu el?", " nu stiu domnle, eu habar n-am cum a ajuns asta aici, am crezut ca voi ati venit cu el, ca aseara nu era"
pana la urma s-a dovedit ca motoscuterul fusese furat si a fost ridicat.

sâmbătă, 5 aprilie 2008

moartea vine cu masina

de mult aveam de gand sa fac aici, in blog, o sectiune speciala, dedicata Garciniului. pentru cei care nu stiu, Garciniu` asta e un cartier de rromi (ca cica nu e voie sa zici tigani), aflat la iesirea din Sacele, spre Babarunca, de vreo 8000 de suflete, care imi asigura mie si colegilor mei "materia prima" pentru a ne putea lua si noi un ban cinstit de la stat.
cu privire la mai multe detalii despre Garcini si ce se intampla in mijlocul lui, o sa revin cat de curand cu un alt post.
ce vreau sa zic azi e faptul ca foarte multi dintre rromi care au cotetze pe patru roti cu motor si volan, ca autoturisme nu se pot numi, obisnuiesc sa conduca fara permis. asta s-a intamplat si in seara asta cand un "sofer" negru la culoare, pe strada principala din Sacele, pe la intrarea in renumitul Garcini, a reusit sa evite TIR-ul care, culmea, mergea pe aceeasi banda cu el dar din sens opus,dar s-a oprit intr-un stalp de curent de pe marginea soselei.
rezulatatul: "soferul" a murit, alti doi negri in coma la spital si al patrulea cu multiple fracturi, insa cu sanse sa scape.
sa nu va inselati !!! masina arata asa dupa ce aintrat in stalp, fara ca cei de la descarcerare sa intrevina. nu mai era nevoie.

spre edificare, luati de aici doua poze