un w-end care sa inceapa joia e mai mult decat iti poti dori de la o saptamana de munca, asa ca pe la 5 jumate dimineata ma intanlesc cu Razvan in fata blocului, imi arunc rucsacu la el in portbagaj si flacari spre Pitesti unde urma sa ne intanlim cu restul gastii. tinta finala: cheile nerei-cheile carasului. lasam in urma Craiu` cu creasta inca in zapada, ii recuperam si pe ceilalti partu "bucuresteni" la Pitesti si traversam toata Muntenia pana in Banat. facem o pauza pe la Baile Herculane, asa sa nu zicem ca nu am fost pe acolo in viata asta desi prea multe nu m-au impresionat, si intr-un final ajungem in statiunea Marghitas, langa Anina, unde intindem corturile, facem un foc si ne punem pe planuit pentru a doua zi. obiectiv: Cheile Carasului.
dimineata ne trezim cu chef de viata, inghesuim 6 oameni intr-o masina si plecam repejor la Carasova de unde incepeau cheile. intindem pasul si dupa vreo doua ore ne dam seama ca traseul ar fi prea scurt pentru asa niste muntomani ca noi si decidem sa mai facem un ocol, sa vizitam si pestera Comarnic, descrierea din colectia Muntii Nostri fiind ispititore. parasim cheile si incepem sa ocolim, si ocolim si ocolim si iar ocolim pana ne dam seama ca scara hartii ne pacalise. erau kilometri buni de mers pana la pestera. si iar muntomanii din noi ajung la concluzia ca nu pot ceda si continuam pana la gura pesterii unde nu pot descrie ce sentimente m-au incercat cand am vazut ca intrarea in pestera era blocata de o usa sudata.
cu durerea in suflet am continuat ocolirea si dupa inca vreo trei ore de mers am ajuns in sfarsit la corturi unde ne asteptau Marius si Madi fugiti si ei de la serviciu.
sambata am balaurit vreo trei ore prin partea din aval a cheilor nerei si cand ne-am dat seama ca nu putem trece apa, fiind foarte umflata de la ploi, ne-am luat talpasita si ne-am refugiat in poiana de laga cantonul silvic Beu. dupa ce ne-am lamurit despre locul de campare am tras o fuga pana la lacul Ochiul Beului si cascada Beusnita, foarte frumoase amandoua, apoi am pus-o de mamaliga, la propriu, am aruncat niste pastravi pe gratar, ne-am umplut matele si ne-am uitat la stele.
ziua de duminica a fost chinuitoare. drum inapoi spre casa. cand am ajuns in brasov, sera pe la unspe jumate, contorul din bord arata magnifica distanta de 1300 km parcursi. cam mult nu?
la final am ramas cu regretul ca nu am apucat sa vad tot din Cheile Nerei si cu hotararea de a reveni acolo.
dimineata ne trezim cu chef de viata, inghesuim 6 oameni intr-o masina si plecam repejor la Carasova de unde incepeau cheile. intindem pasul si dupa vreo doua ore ne dam seama ca traseul ar fi prea scurt pentru asa niste muntomani ca noi si decidem sa mai facem un ocol, sa vizitam si pestera Comarnic, descrierea din colectia Muntii Nostri fiind ispititore. parasim cheile si incepem sa ocolim, si ocolim si ocolim si iar ocolim pana ne dam seama ca scara hartii ne pacalise. erau kilometri buni de mers pana la pestera. si iar muntomanii din noi ajung la concluzia ca nu pot ceda si continuam pana la gura pesterii unde nu pot descrie ce sentimente m-au incercat cand am vazut ca intrarea in pestera era blocata de o usa sudata.
cu durerea in suflet am continuat ocolirea si dupa inca vreo trei ore de mers am ajuns in sfarsit la corturi unde ne asteptau Marius si Madi fugiti si ei de la serviciu.
sambata am balaurit vreo trei ore prin partea din aval a cheilor nerei si cand ne-am dat seama ca nu putem trece apa, fiind foarte umflata de la ploi, ne-am luat talpasita si ne-am refugiat in poiana de laga cantonul silvic Beu. dupa ce ne-am lamurit despre locul de campare am tras o fuga pana la lacul Ochiul Beului si cascada Beusnita, foarte frumoase amandoua, apoi am pus-o de mamaliga, la propriu, am aruncat niste pastravi pe gratar, ne-am umplut matele si ne-am uitat la stele.
ziua de duminica a fost chinuitoare. drum inapoi spre casa. cand am ajuns in brasov, sera pe la unspe jumate, contorul din bord arata magnifica distanta de 1300 km parcursi. cam mult nu?
la final am ramas cu regretul ca nu am apucat sa vad tot din Cheile Nerei si cu hotararea de a reveni acolo.
mare atentie!!!
podul de piatra s-a darmat...
intra daca poti
pe valea Beului
lacul Ochiul Beului
aliniati
pofta buna
siesta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu