marți, 29 iunie 2010

nunta la olteni

Se facea că era vara lui 2003. Se cunoscuseră la facultate la Cluj. El moldovean autentic, de frunte chiar, ea olteancă de Băileşti nu se lăsa mai prejos. S-au văzut, s-au plăcut şi acu îi mânca rău să se ia.
Nunta la Băileşti. Aveam să aflu după ce ajungeam acolo care fuseseră motivele. Muuuuulte butoaie de vin roşu, un pic acruţ cât să nu ţi se facă greaţă după ce treceai de limita de 5l :P
Moldoveanu nostru merge mai înainte la locul faptei să dea şi el o mână de ajutor şi cu vreo săptămână înainte începe să sune acasă:
- Baaah! când veniţi?
- Stai bre că mai e o săptămână până la nuntă.
- Nu contează, io vă aştept.
Azi aşa, mâine aşa, la vreo marţi am cedat presiunii şi ne-am urcat în tren. Trei Doamne şi toţi trei.
Am făcut vreo 12 ore până la Craiova de unde ne-a luat ginerică cu o Dacie pe butelie. Nu e vreo metaforă, chiar aşa era. La ieşirea din Craiova şoferul s-a oprit să schimbe butelia de gaz din portbagaj care alimenta motorul.
De miercuri până sâmbătă ne-am adunat vreo opt moldoveni la pivniţa oltencei. Şi nu ne-am lăsat. Altceva nici nu aveam de făcut pentru că am mai zis, era un pic acruţ.
Nu ne-a deranjat nimeni, doar noi pe vecina miresei care a trăit tot timpul cu spaima că îi luăm iada şi o facem la proţap.
Sâmbătă se opreşte circulaţia pe strada miresei, se montează un cort cât toate zilele şi seara începe chelămbăul.
ne nimerim noi moldoveniai toţi pe o parte de masă iar pe partea ailaltă numa olteni.
şi cum era un pic acruţ, la un moment dat, Pedro îmbrăcat la frac cu papion şi tuns chel se apucă de un comesean:
- Auzi!? are rost să ne tăirm în cuţite pentru un pahar de vin?
ăla verde
- de ce mi-ai luat paharul de vin?
masa plină de pahare. mult prea multe şi la cât era de acruţ nu era greu să încurci borcanele pe acolo.
- pai... nu-mi dădui seama. pare rău.
îl mai lasă ceva timp în pace şi îl ia iar:
- Auzi!? noi sîntem moldoveni
- A! păi imi dădui seama după accent.
- Bun... vezi tu, la noi în moldova nu se poate nuntă fără bătaie.
olteanu verde la loc
- uite cum facem: noi sîntem opt moldoveni, mai cauţi şi tu şapte prieteni şi în juma de oră ne vedem în spatele cortului :))))
oltenu nu mai zice nimic. curcubeul aromelor skittles pe faţa lui. se ridică şi fuga la mireasă
- aaaa, moldovenii vor să mă bată
- care mah?
- aia de colo, şi arată spre noi.
i-a luat ceva timp miresii să-l liniştească pe bietul băiat şi să-l convingă că era doar o glumă proastă. nu s-a mai intors la masă.
am plecat de acolo marţea următoare.
legenda spune că am reuşit să bem în săptamâna aia mai mult vin decât s-a băut la nuntă şi că înainte să plecam mama miresei avea genunchii înroşiţi pentru că se rugase toată noaptea să nu mai stăm în preajma pivniţei.
real e că la un moment dat mireasa a fost întrebată de mamă-sa:
- bine mamă, beau, beau, dar de ce nu se îmbată nici unu?
bineînţeles că în săptămâna respectivă au fost mult mai multe contre moldoveano-olteneşti doar că pe unele nu mi le mai amintesc iar altele nu pot fi scrise aici.

P.S. aia care vă ştiţi că aţi fost acolo şi aveţi completări, nu ezitaţi să le amintiţi. asemenea momente nu trebe uitate :P

2 comentarii:

drakon spunea...

legende sunt alea ale olimpului!

de beut s-au beut 200k la nunta si 250k inafara ei (nu pot sa zic voi ca am participar si eu ... cu onor', of corse:P!!)

da' bineinteles ca tie iti tre dovezi ... sau macar declaratii... de aia semnez:

mirele!!

ps:
pedro a fost chiar princiar la faza aia ... a zis ceva de genu: noi suntem 8 mai cheama si tu fo' 10-11 :DDD

Nicu spunea...

Ceva poze ar fi fost bestiale... Pacat ca eram cam "barbari" atunci, la capitolul asta. :)

semnez: cumnatul de mana