cand te mananca talpile, cand stii ca alea sase luni de zapada din anu asta nu mai au mult si se duc, e nevoie doar de un telefon care sa te puna pe jar: "nu mergem maine in Ciucas sa ne dam de pe varf?"
si incepand de aici totul devine foarte clar. ne urcam in Titirica pe la 10 jumate, eu, Lau si Radu, un prieten de-a lui Lau, directia Muntele Rosu. balaurim vreo doua ore pe langa Zagan, asa sa nu simtim ca e prea usoara tura, dupa care ne indreptam vetiginos catre cabana Ciucas si de acolo mai departe pana pe varful Ciucas. zapada alterneaza cu peticele de iarba, si dupa mai multe portiuni de "inot" reusim sa cucerim varful. acolo niste tineri pantofari isi fumau tigarile linistiti si isi stergeau adidasii de zapada. cred ca si-au facut cruce cand ne-au vazut cu placile in spate dar nu au spus nimic.
la vale a fost mirific. zapada un pic cam uda dar in conditiile date, minunata. am dat la vale pe Valea Tigailor pana s-a terminat zapada, iar de acolo, frumusel, am luat placa la spate si am continuat pe drumul forestier de pe Valea Berii inspre Cabana Muntele Rosu unde o lasasem pe Titirica. pe drum cu cine credeti ca ne intanlim: prietenii nostrii pantofarii, care cand ne-au vazut urcand, n-au putut sa zica decat: " mai mergeti o tura?" :))
pe la sapte seara am recuperat Titirica, sau ea pe noi, am bagat viteza pana la o carciuma in Sacele unde ne-am indopat ca la pomana cu ciorbe si fripturi, apoi in sfarsit acasa.
ce mai, o zi minunata. pacat ca Rapidu nu a reusit macar un egal la Cluj.
hai pa. va pup!
si incepand de aici totul devine foarte clar. ne urcam in Titirica pe la 10 jumate, eu, Lau si Radu, un prieten de-a lui Lau, directia Muntele Rosu. balaurim vreo doua ore pe langa Zagan, asa sa nu simtim ca e prea usoara tura, dupa care ne indreptam vetiginos catre cabana Ciucas si de acolo mai departe pana pe varful Ciucas. zapada alterneaza cu peticele de iarba, si dupa mai multe portiuni de "inot" reusim sa cucerim varful. acolo niste tineri pantofari isi fumau tigarile linistiti si isi stergeau adidasii de zapada. cred ca si-au facut cruce cand ne-au vazut cu placile in spate dar nu au spus nimic.
la vale a fost mirific. zapada un pic cam uda dar in conditiile date, minunata. am dat la vale pe Valea Tigailor pana s-a terminat zapada, iar de acolo, frumusel, am luat placa la spate si am continuat pe drumul forestier de pe Valea Berii inspre Cabana Muntele Rosu unde o lasasem pe Titirica. pe drum cu cine credeti ca ne intanlim: prietenii nostrii pantofarii, care cand ne-au vazut urcand, n-au putut sa zica decat: " mai mergeti o tura?" :))
pe la sapte seara am recuperat Titirica, sau ea pe noi, am bagat viteza pana la o carciuma in Sacele unde ne-am indopat ca la pomana cu ciorbe si fripturi, apoi in sfarsit acasa.
ce mai, o zi minunata. pacat ca Rapidu nu a reusit macar un egal la Cluj.
hai pa. va pup!
o floare
un brad
un munte
si, bineinteles, snowboard!
3 comentarii:
Vaiii, mi s-a facut asa un dor de duca... Chiar ieri povesteam cuiva despre cum urcam Ceahlaul ca si cum ne-am fi plimbat prin gradina. Sunt de neuitat iesirile astea, si totusi le fac atat de rar :S...
Bree, dai o bere pentru titlu :)
dau, ce sa fac?!
Trimiteți un comentariu