propriul tau bunic

nimic nu e imposibil pe lumea asta. nici macar sa ajungi propriul tau bunic. cum? explic imediat:
primul pas
trebuie sa te insori cu o femeie care sa aiba deja o fiica numai buna de maritat, apoi e necesar ca tatalui tau sa i se aprinda calcaile dupa fiica respectiva si sa se casatoreasca cu ea. de aici rezulta urmatoarea concluzie: tatal tau iti devine ginere iar fiica ta vitrega iti devine mama pentru ca e nevasta tatalui tau;
pasul doi
fiica ta, nevasta tatalui tau si in acelasi timp si mama ta naste un baiat. el ti-e frate pentru ca e fiul tatalui tau dar ti-e si nepot pentru ca e fiul ficei tale. deci ii esti bunic.
in continuare: tu esti sotul nevestei tale dar ii esti si nepot pentru ca esti fratele fiului fiicei sale;
atunci. daca sotul bunicii tale ti-e in mod logic bunic rezulta de aici ca ......tu esti propriul tau bunic.

simplu, nu? :D

el e bunicul meu. la 77 de ani probabil o sa arat si eu la fel

amr 12, 11, 10......

momentan nu ma pot gandi decat la cate zile au mai ramas pana voi pleca in cautarea zapezilor neatinse prin Alpi. anu asta a fost sa fie zona Stubaier Gletscher, undeva pe langa Innsbruck. gasca e formata din 37 de persoane, asa ca se anunta o distractie pe cinste, mai ales ca am primit si o provocare de freeride din partea lui Oli.

cu negru e statiunea unde o sa fim cazati.

ce-or sa se mai bucure austriecii aia cand or vedea 37 de romani cu chef de perecere la ei in hotel!!! o sa isi puna mainile in cap :))

cugetari

am aproape 27 de ani si deja uneori simt, dupa vreo tura mai lunga, de 9-10 ore, ca genunchii ma lasa. imi tremura ca raciturile.
un lucru e sigur, de mers pe munte nu ma pot lasa, la fel cum nu ma pot lasa nici de dormitul in cort sau refugii sau de o cana de vin fiert iarna la cabana dupa o zi de umblat prin frig, zapada si vant.
inca din facultate am ajuns la nemernica concluzie ca nu o sa reusesc, in viata asta, sa am atat timpt liber cat imi doresc sa-mi pot satisface toate turele planuite. in timp, mi-am mai schimbat parerea, reusind sa ma multumesc cu concediile date de catre stat si w-endurile nelucratoare. insa ma ingrijoreaza sanatatea.
ce treaba de cacat!!! cand am avut timp, n-am avut bani, cand am bani nu-mi ajunge timpul, si cand o sa am tot timpul din lume (daca voi apuca zilele alea) s-ar putea sa nu mai fiu in stare de nimic.
ce tactica sa adopt? sa trag de mine acu si sa nu ratez nici un moment sau sa o las mai moale conservandu-mi sanatatea?
p.s. in vara lu` 2007 am mers pe creasta Balaurului in Bucegi unde am intanlit un batran care mergea in acelasi ritm cu mine. am mers o bucata de traseu impreuna timp in care respectivul mi-a marturisit ca are 70 de ani si ca merge pe munte de vreo 55.
atunci, ce rost mai are sa imi fac atatea probleme???

cei trei care au speriat Leaota

sambata 05 ianuarie 2008, prima tura pe anu asta s-a petrecut in m-tii Leaota si mai exact pe vf. Bucsa (1848m). zapada cat casa incat a trebuit sa inotam neavand slipu` la noi. nasoala treba.

iata-i pe cei trei magnifici:

primul. domnul Barza, il recunoasteti dupa aripile intinse la maxim

al doilea. fara comentarii ca va sparg!!!

si toti trei holbandu-se la obiectiv sa iasa cat mai artistic. nu prea le-a iesit.

normalitate

revelionu`. mare prilej de baut, dansat, mancat si alte indeletniciri de astea de sarbatoare.
anu asta a fost sa fie Ranca, o asa zisa statiune de schi in m-tii Parnag, pe partea sudica a acestora. asa zisa pentru ca momentan nu exista decat 2 partii de schi/snowboard dotate cu teleschi, dintre care eu am vazut functionand doar unu dintre ele, si ala dupa ora 11, drumurile din statiune sunt, in conditii de iarna, inguste incat abia incap 2 masini in acelasi timp, cabanele, vilele, hotelurile inghesuite ca pestii in conserva (deh, impozitul si spaga pentru concesiune sunt mai indestulatoare daca ai 500 de constructii si nu doar 200) si majoritatea fara locuri amenajate de parcare, apa curenta doar daca ai un bazin special pt asa ceva, lucru pe care cei la care am stat nu prea dispuneau, deci ne-am spalat 20 de oameni la o singura baie si cu program.
daca in problema domeniului schiabil, exista promisiuni de mai bine, in celelalte nu cred ca se va rezolva prea curand ceva, mai ales ca numarul constructiilor neterminate este foarte mare.
revenind la titlu, singurul lucru normal intanlit a fost atitudinea celor de la salvamont gorj.
din pacate am avut o problema cu unul dintre prieteni care a alunecat de pe vf. Papusa (2136m) pe zapada inghetata, cam 100 m diferenta de nivel, pana a reusit sa se opreasca, fracturandu-si bratul drept; fapt pentru care am sunat la salvamont, acestia reusind ca in aprox 25 min sa trimita un om pana in locul in care eram, pe care l-am intampinat, dupa cum invatasem eu din experientele cu ceilalti salvamontisti de pana atunci, cu un umil: "buna ziua, ne pare rau ca v-am deranjat". greseala!!! omu chiar nu era deranjat. din contra, zambea si a inceput sa glumeasca pe seama accidentatului spunandu-i ca pentru a putea supravetui trebuie ca el, salvamontistul, sa ii induca o stare de frica asa incat organismul lui sa lupte in continuare si sa nu intervina acel sentiment de usurare la aparitia salvatorului, fapt pentru care i-a povestit cum unii mor ca urmare a unor asemenea cazaturi, si alte lucruri terifiante. totul cu zambetul pe buze. dupa care l-a imobilizat in zona fracturii si apoi carat cu un snowmobil pana la cabana salvamontului.
ciudat!!! fara sa ne intrebe ce cautam noi pe coclaurii aia, sa ne explice ca n-avem voie sa schiem in alta parte decat pe partie si alte remarci de astea care sa ne scoata pe noi singurii vinovati.
e cam de cacat ca am ajuns sa elogiem normalitatea, dar asta e. Romania.
ulterior am aflat ca acel salvamontist se numeste Sabin Cornoiu si ca este seful Salvamont Gorj.
multumim domnule salvamontist pentru atitudinea cu care ne-ati tratat si speram sa puteti transmite acest spirit si colegilor dumneavoastra care nu il au.

campionii!!!

in urma cu patru ani am participat la primele mele concursuri in cadrul Federatiei Romane de Turism Sportiv. totul a inceput din dorinta de a cunoaste cat mai mult despre turismul montan si a contat foarte mult existenta C.T.E. CARPATIA in cadrul facultatii in care eram. imi aduc aminte ca la prima festivitate de premiere, Voineasa 2003, desi cunosteam maxim 10 oameni din afara clubului meu, m-am simtit extraordinar, eram total incantat de modul in care se desfasura acea activitate si aveam ferma convingere ca cei care castigasera campionatul sunt niste "zei". probabil ma simteam asa mic si datorita faptului ca C.T.E. CARPATIA a luat aproape toate locurile 6 la probele premiate.
dupa 4 ani de atunci mi-a revenit si mie randul sa ridic cupa aia mare in mana, sa simt ca nu ma mai incape camasa si sa cred ca tot sufletul pe care l-am pus pentru CARPATIA mi-a fost rasplatit.

campioanele. frumoase, nu?

hai noroc!!!

si totusi n-ai scapat sa nu canti!

te manaca nasu`?

asteptand sa se intoarca moshu de la dans

la anu n-o sa va mai fie asa usor!!!

dans

in Racadaaaaaaaaaaaaaaaaaau!!!!!

in urma cu vreun an jumate am mers impreuna cu prietenu` meu Emi la o carciuma prin centrul Brasovului, sa ne mai stingem setea. dupa ce am reusit sa dam gata mai multe beri, am hotarat sa mergem acasa in cartierul nostru drag, Racadau, unde daca vii seara tarziu acasa si ai "noroc" tre` sa iti gasesti un loc bun de asteptare pana pleaca Mos Martin din fata scarii tale.
am dibuit un taxi si ne-am urcat in el dupa cum urmeaza: Emi primul pe bancheta din spate si eu dupa el pe aceeasi usa. cand s-a urcat in taxi, Emi i-a spus soferului: "in Racadau". eu cand m-am urcat, nu am inchis portiera cum trebuia, asa ca soferul s-a intors inspre mine si mi-a spus: "mai tare", referindu-se la inchiderea portierei. Emi, crezand ca soferul vorbeste cu el, ce credeti ca a facut!?
ei bine, s-a aplecat asa spre sofer si a strigat cat l-au tinut plamanii: "IN RACADAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAU!!! :))
saracu` sofer nu numai ca nu mai dovedea sa plece de pe loc, dar tot drumu n-a scos nici macar un cuvat, si cred ca si-a facut si cruce dupa ce am coborat.

el e faptasul. Emi

invatacelul

in cautarea zapezilor neatinse am scotocit sambata si duminica aproape tot ce inseamna padure pe langa partiile din Poiana Brasov. Mare succes nu am prea avut, de joi de cand s-a oprit ninsoarea, fiind altii mai harnici ca noi. Cu toate astea, ne-am facut de cap cat cuprinde printre copaci, eu mai mult pe spate si pe burta prin zapada decat pe placa, si cand nu mai dovedeam, alegeam varianta partiei.

ca si concluzie: mai am multe de invatat printre copaci.

p. s. cica de maine ninge iar!!!

mos Niciolae

dimineata de 06.12.07.
ma trezesc entuziasmat sa vad ce am primit in bocanci de mosh.
gasesc o pereche de picioare. ale mele.
adormisem incaltat.
kkt.
mai am o sansa la anu`

nasosii

daca Romania a implinit 89 de ani, ne-am gandit, noi CARPATIA, ca in w-endu` cu pricina sa sarbatorim ca pensionarii. la varsta asta ce sa ma ceri? asa ca, dupa indelungile deliberari de vineri seara, sambata am pornit cu noaptea in cap, pe la 11, din Brasov spre cabana Negoiu. tot ca pensionarii am urcat cu masinile cat s-a putut pe drumul forestier, dupa care, pret de vreo 2 ore, am lalait-o prin padure pana la cabana.
foarte tare a fost concursul de "mim" si "bozo" (la care Simona a fost la inaltime) de sambata seara, combinat cu vinul fiert, asa ca nu ne-au mai trebuit si alte motive sa dormim ca pruncii. important e ca inainte de culcare am stabilit trezirea la ora 7 si o tura pana pe vf. Serbota; dar, cum socoteala de acasa nu bate cu aia din targ, dimineata ne-am trezit la 9 si am decis sa spunem acasa ca din cauza riscului foarte mare de avalanse, nu ne-am aventurat niciunde :))
pana la urma, sa mai spalam o parte de rusine, am facut o escala pe la cascada Serbota, 2 poze si acasa.
dupa asa o experienta n-am ramas decat cu o concluzie: sunt pregatit de pensionare. anii sa treaca.

Negoiu Mic- Custura Saratii - Serbota, vazute din "pridvorul" cabanei

8 vulturi albastri

Cascada Serbota