din nou in crai. pe nemarcatelea de data asta

daca căcaţii ar avea sentimente, începand de sambăta tracută aş fi ştiut şi eu ce le trece prin cap când îi bâzâie muştele.
caldură mare, insuportabilă pe alocuri, de unde şi transpiraţie pe măsură, iar ca anu asta nu am mai găsit atâtea muşte prin munţi niciodată. Zece ore cât a durat traseul am mers cu un zumzet în cap încat credeam ca-s la campionatul mondial de fotbal între miile de vuzuzele.
asta aşa, ca să întelegeţi de ce mi-a plăcut aşa mult tura asta.
am plecat aşadar din Braşov pe la 10 ş-un pic. drumul până la Plaiu Foii e la fel de găurit ca de obicei aşa că abia pe la 12 eram pe traseu.
hotărâsem, mai mult Lau decât eu, să încercăm să urcam în creastă pe Valea Ciorânguţa, iar dacă nu reuşim să trecem de săritoarea de la intrare, pe Valea Podurilor.
cald. mori de cald şi prin pădure, iar la un moment dat şi firul de apă dispare şi rămânem cu 5 l e apă pt. toată ziua. n-am crezut o clipă că nu o să ne ajungă.

înainte să ajungem pe Brâul de Mijloc am dat peste Iriiis, da, da...

la Termopile ne-am orprit să ne tragem sufletul şi să ne uitam după intrarea în Valea Podurilor. era destul de clară. prima dintre cele două săritori majore de pe vale e chiar la început, cum cobori de la Termopile si faci la dreapta.

saritoarea se poate ocoli uşor prin stânga ei printre jnepeni, ţinându-te bine :))

dar cum asta era doar varianta de rezervă, am lasat săritoarea în pace şi am plecat pe brâu către Valea Ciorânguţa. nu mai fusesem nici unul pe ea aşa că ştiam doar ce citisem. că la intrare e un grohotiş şi un bolovan prăvalit pe vale cu o "prispă" lângă el.

n-am mers prea mult şi am găsit şi valea cu grohotiş, bolovan şi "prispă", exact aşa cum scria la carte.
de departe nu părea greu să treci de bolovan. dar de aproape....
ar fi mers să zicem, să caţeri la liber vreo 4-5 m până despra lui însă tot în carte zicea că mai încolo, pe vale, mai e o săritoare, mult mai dificilă decat bolovanu şi atunci daca tre să te întorci... mai poţi oare să descaţeri pe lângă bolovan în siguranţă?
n-am vrut să aflam şi după ce Lau a mai încercat o variantă de ocolire prin stânga, am bagat coada între picioare şi ne-am întors către Valea Podurilor.
dar cuma atunci când te mâncă, tre să te scarpini, nu am mai continuat până la Termopile să luăm valea de la capăt şi am ochit două vâlcele care păreau că dau exact în valea noastră.
şi pentru că ne mânca rău de tot, am intrat pe ala din dreapta, care avea şi o săritoare de vreo 3 metri. am căţărat şi sus surpriză: ieşisem cu vreo 50 m mai sus de firu văii.
pe principiul "prost, prost dar hotărât" am dibuit noi un fel de potecă ce urca în continuare pe partea din dreapta a văii cu speranţa că la un moment dat se va intersecta cu firul văii.
bineînteles ca la un moment dat poteca s-a sfârşit brusc cu o .... săritoare. noroc că nu era prea înaltă şi nici prea dificilă, aşa că am urcat. de sus se vedea frumos la vale, însă am strans ceva din buci până ne-am dat seama că ieşisem bine. de acolo se cobora, abrupt ce-i drept, până în firul văii.
iar pauză, apă, un biscuite şi la vale.
ajunşi în firul văii nu mare ne-a fost bucuria când am văzut că ieşisem chiar deasupra celei de-a doua săritori iar când am văzut pe unde ar fi trebuit să o ocolim dacă veneam pe vale, am fost chiar bucuros că nu am mers şi noi ca tot omu.

spre deosebire de prima, a doua săritoare e muuuuult mai înaltă. n-am avut curaj să mă apropii mai mult dar din ce se vede în poza de sus....

gata! zice Lau. de aici până în creastă nu mai avem nici un obstacol major. stiu io că am mai fost.
doar că Lau mai fusese acu zece ani pe acolo şi de atunci a îmbătrânit şi l-a mai lăsat memoria, pentru că după vreo 50 de metri de urcat pe vale, ne-am blocat iar.
săritoarea era de vreo 6-7 metri, pa partea dreaptă a văii. nu exagerat de abruptă. cred că pe la vreo 70 de grade.
ar mai fi fost şi o variantă prin dreapta, care era mai scurtă, dar era mai abrupt şi nici nu ieşeai bine. asta am vazut abia de sus după ce am urcat.
am mai suflat o dată uşuraţi, mai ales că sus am găsit şi un cui cu belciug pentru rapel în cazul în care am mai fi dat peste vreo surpriză pe drum şi ar fi trebuit să ne întoarcem.

deşi prin stânga era mult mai lejer, Lau a ţinut el morţiş să meargă pe firul văii, aşa că a luat la liber încă o bucăţică de perete.

eu în schimb eram sătul de atâtea căţărări şi am ales mersul pe iarba.

ne-am întanlit mai sus unde se termina atât iarba cât şi zăpada de pe vale şi am dat peste minunatul grohotiş.
ca pe sanie. un metru la deal doi la vale cu tot cu pietre. bine macar că se vedea creasta colo sus în stânga.

dacă te aştepţi ca Valea Podurilor să iasă în creastă în vreu fel de şa, te înşeli. iese fix în vârful ţurţudăului de tre să cobori ceva să ajungi la Ascuţit.

către partea sudică a Pietrei Craiului

ne-am refacut un pic la Ascuţit unde Lau a mâncat precum lupul din poveste, adică ghiogâlţ, ghiogâlţ, iar eu am sta şi m-am uitat la el că la cât eram de praf nici mâncare nu-mi mai trebuia, (asta să o ţineţi minte, că nu se întamplă prea des într-o viaţă de moldovean) după care la vale nene.

Brâul Ciorânga de sus, de jos, de la mijloc, cum vreţi voi.

lung drum şi la întoarcere. roiul de muşte tot desupra mea. parcă din ce în ce mai multe. psihic eram praf. nu că fizic aş fi stat mai bine.

în sfârşit refugiul. Speranţelor. cu speranţa că nu or să intre după mine, deschid uşa şi rapid înauntru. muştele rămân afară. în sfârşit linişte. şi un pic de răcoare.
bem ultimele două guri de apă, tragem sufletele, ne lăudăm în "caietul de bord" din refugiu cum că ce buni suntem şi plecam mai departe.
e opt seara şi caldura nu mai conteneşte. cum ies din refugiu peste cine credeţi că dau? zâna pădurii era ocupată aşa că nu mă întâmpină decât roiul de muşte.
vreo oră am mai tot coborât şi iar am coborât de parcă nu se mai termina, cu limba pe umăr de oboseală şi de sete.
daca ne-ar fi văzut cineva cum am reacţionat când am auzit zgomotul pârâului, ar fi zis că venim cel puţin din Atacama.
apaaaaaaa!!!
mi-a trecut şi pofta de bere şi oboseala, tot.
am umplut burţile cu apă şi la vale.

P.S. printre puţinele ture cu Lau în care ajung pe lumină la maşina.
P.S. (2) pozele cele mai faine is făcute mine iar celelalte de Lau :P

ultimul snowboard

daca tot statul roman a hotarat ca ieri sa fie liber, hai sa profitam. asa ca am decis ca ziua de 24 mai sa fie ultima zi de placa pe sezonu asta. cum zapada mai e numa pe vaile cele ascunse de soare, iata-ma in drum spre Omu.

la cabana, zapada cat casa

sau cat stalpu`

am mai dezmortit un pic picioarele la statia meteo si dupa o ninsoare scurta a aparut iar soarele pe cer si la vale ce sa vezi? vf Bucsoiu, Balauru` si minunata vale a Morarului pe unde aveam sa coboram.

domnul Barza inainte de decolare :P

zapada, cel putin in partea de sus a vaii, minunata...

ultimele urme pe anu asta

se cam ingusteaza problema

cam pe aici s-a terminat smecheria. oricum 800m diferenta de nivel de zapada pentru 24 mai e indeajuns

intoarcearea snowboard-ului

per total a fost o zi minunata, chit ca am balaurit 8 ore pentru o juma de ora de dat la vale pe placa.
drumul inapoi pana la masina pe care o lasasem la telecabina ne-a cam bagat picioarele in cur, iar defilarea prin juma de Busteni cu placa in spate si plini de noroi pe bocanci a cam atras niste priviri nedumerite de la oamenii imbracati doar la tricou, mai ales in portiunea in care ne indreptam spre cabina la 6 jumate seara :))
P.S. multam domnu Lau pt poze si regret ca am uitat aparatu acasa. (asta acu, sa ma dau viteaz, ca pe drum eram chiar multumit de amnezia mea :P)

unu mai bulgaresc

pe asta o am la degetu mic

caldura mare = puternice tulburari de comportament

maestrul

iepuri pe stanca

cum ti-am mai spus... tre sa te tii bine ca sa nu cazi

primavara de bulgaria

hop si io

titush in pozitie de lupta

promotie la berea CIUC

merem vineri la bere.
ne punem la masa comandam fiecare ce-i cere inima si ne apucam de treaba.
nu trece mult si in carciuma isi face aparitia o gagica de aia "promotionala" si incepe sa imparta beri CIUC.
Emi al meu, cu berea CIUC in fata deja era parte din zicatoarea "una-n mana, una-n gura si cu ochii dupa alta" si isi ajusta poftele la noul buget.
ajunge gagica si la masa noastra si dupa ce isi spune poezia ca de ce, cum si in ce fel berea CIUC e cea mai buna si acu are si nu-s ce fel de dop care sare numa cand te vede insetat, lasa la masa 4 beri din partea casei.
noi eram 5 de toti si pe deasupra si la prima bere, asa ca neconcordanta a sarit in ochi ca noul dop:
- pai noi suntem 5, de ce ne-ati lasat numa 4 beri?
zambeste
- cel care deja bea CIUC nu mai primeste ca e deja client fidel al brand-ului
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
care cunoasteti omu, va puteti imagina ce moaca a facut :))

ca-n Romania

avem aci doua indicatoare situate in Saua Tigailor din M-tii Ciucas. din ce stiu io nu cred ca au mai mult de un an de zile. ambele au autocolantul dezlipit in intregime iar unu e rupt de la jumate, fiind confectionate din ceva policarbonat.
mai jos, dupa cum vedeti, sta strabunicu indicatoarelor, din tabla cu literele vopsite ca deh, pe vremea aia nu exista nici autocolant si nici fibre super smechere si "rezistente" ca in zilele noastre.

aceeasi situatie am intanlit-o si pe vf. Ciucas, indicatorul de tabla, desi sters de vreme, era la locul lui, iar cel nou, era numa jumate.
acum parerile sunt impartite. aia oficiala e ca turistii sunt de vina pentru aceasta stare de fapt si ca indicatoarele astea noi sunt de altfel foarte rezistente la intemperii, fiind testate in prealabil in acest sens, iar cele de tabla nu mai pot fi folosite deoarece exista posibilitatea sa fie demontate si valorificate la fier vechi de catre "oamenii rai si negri"
si cealalta, care da vina pe vant si ploaie si pe calitatea indoielnica a lipiciului de la autocolant si a rezistentei materialelor din care sunt facute indicatoarele.

acu stau si ma gandesc: de ce nu or fi rupt turistii si al doilea indicator sau de ce nu au dezlipit si bucatica aia de autocolant pe care era scris numarul de telefon de la salvamont, daca tot vroiau sa faca rau?
apoi imi vine greu sa cred ca cineva care a ajuns pana pe vf. Ciucas, sa se apuce sa traga de indicatoare si sa le rupa, doar asa, sa se distreze.

din ce stiu io, proiectu cu indicatoarele astea a fost finantat de Consiliul Judetean Brasov, care se pare ca a facut o investitie sa nu zicem prosta, ci neinspirata. ba mai mult, in trecutul nu prea indepartat, au fost confectionate asemnea tip de indicatoare pentru partea brasoveana a M-tilor Fagaras si Bucegi. daca in Ciucas, unde nici numarul turistilor si nici vremea nu se compara cu cele din Bucegi sau Fagaras, acestea nu au rezistat, oare cum vor rezista celelalte?

gata. m-am intors

dupa mai mult de 6 luni de "inactivitate", sambata vremea super faina m-a scos pana la urma din casa. Si pentru ca toata lume a fost de acord, s-a votat pentru Ciucas.
o plimbare de o zi din pasul Bratocea pe culmea cu acelasi nume pana pe varful Ciucas (1957m) si inapoi a fost numa buna petru dezmortire.
evenimente notabile nu au fost asa ca va las sa va dati seama din poze cum a fost :D

ca sa ajungi pe varf, e musai la deal

o chiatra

pregatiri pentru olimpiada

alta chiatra

pfff, mai e mult?

ooooho!!!

na, ca pana la urma am ajuns si pe varf

mos niciolae

dimineata. deschid ochii. agitat. oare ce mi-a adus mosu? cand ma uit in bocanci, ce sa vezi? o pereche de picioare. ale mele.
pfff!!! iar am adormit incaltat.

rateu

vf. Piscu Negru 3 ore jumate. toti patru pregatiti de o tura de 4 zile care trebuia sa ne duca pe muchia sudica Piscu Negru - Museteica - Raiosu - Buda - creasta principala - refugiul Caltun - Negoiu - Lespezi.
nu mai carasem asa rucsac din Caucaz, asa ca mi se parea ca luasem toata casa dupa mine. din ce se vedea pe creasta, coltarii si pioletul nu prea isi aveau rostul, zapada fiind mai mult nu. dar cum iarna nu-i ca vara, tre sa ai tot ce-ti trebe la tine.

dupa primele 10 minute in care se merge "enervant de incet" cum am invatat io de la Oli, ne-am dat seama ca timpul scris la intrarea in traseu e doar asa orientativ. aveam timp berechet, ziceam noi, asa ca pauzele lungi si dese...

pe masura ce castigam in altitudine, incep sa ni se arate si motivele pentru care urcam cu limba pe umar, varful Lespezi din poza de mai sus ar fi trebuit sa fie ultima tinta din acea tura.

hamalii

dupa o zi plina de nori, incepeau sa se vada si semne de vreme buna :D. sau cel putin asa credeam noi.

am urcat vreo 4 ore pana am ajuns in creasta. pe undeva pe langa vf. Piscu Negru, cred. nu mai fusesem niciodata pe acolo asa ca nu puteam decat sa ne dam cu presupusu` . si pentru ca desi se inseninase, soarele incepea sa cam fuga de pe cer, asa ca dupa o mica sedinta, am stabilit ca loc de campare singurul loc mai drept si fara zapada din creasta unde sa incapa si doua corturi laolalta.
cat ne-am mai foit cu montatu cortului, aranjarea lucrurilor, cu pusul mesei si serveala propriu zisa, s-a si facut noapte.
nici nu imi mai aduc aminte de cand nu m-am bagat la somn de la ora 18.
stancone isi da cu parerea ca daca la noapte ramane senin, putem sa ne trezim pe la doua si sa mergem la lumina lunii. nu-l bagam in seama.
verificam temperatura. minus trei grade. stancone calculeaza cum tre sa aranjeze cei doi saci de dormit de vara pe care ii are la el. ala mai gros sau ala mai subtire la interior?
marius striga la mine ca vrea o poza deocheata. si iese asta:

pe la 18:30 deja povestile erau terminate, fiecare cu gandurile lui. unu sforaie, altu doarme linistit. la fel si vremea. nici macar o adiere.
nu pot sa dorm de la ora asta oricat de obosit as fi. fug cu mintea pe unde vreau io, doar ca din cand in cand ma surprind agitat. parca mi-ar fi placut mai mult ca muchia asta pe care nu am mai parcurs-o niciodata, sa o fi abordat din partea cealalta. nu cred ca are mare importanta, dar gandu asta ma nelinistete un pic si, mai mult, nu-mi da pace.
parca sacu asta nu e chiar asa calduros.nu mi-e frig dar la temperatura asta ar trebui sa imi fie mult mai cald.
fosneste o punga pe afara si gandul imi fuge la vulpoiu din retezat. doar n-o fi ajuns si pe aici :))
e doar vantul.
incepe sa ninga. mai timid la inceput si apoi din ce in ce mai tare. se face si mai cald si parca mi se face si somn.
ahhh. iar am lasat sticla de garanini, aia cu gura larga, acasa asa ca tre sa ies din cort.
afara zapada de vreo 10 cm si inca ninge. bine macar ca nu bate vantu.
mai trece o ora fara sa ma ia somnu, ma uit la ceas. 22:40. ar cam trebui sa dorm si io de acu, fapt pentru care imi infig si mai tare capul in perna improvizata din tricouri.
dar surpriza. nici nu apuc sa atipesc ca incepe sa bata vantu` si sa viscoleasca zapada. coru incepe sa se lase din ce in ce mai mult sub greutatea zapezii. in partea lui gabi nu-i bai, dar la mine deja e pe mine.
las ca poate se opreste. da` de unde. din ce in ce mai tare.
ies afara sa il mai ancorez un pic.
kkt-u asta de vant bate un pic din lateral. trag de toate snururile sa il mai intind si unul dintre ele se rupe. nu e bine. tre sa astepti momentul in care vantul se mai slabeste sa poti face ceva. in cate un moment bate atat de tare incat te da jos din picioare.
dupa vreo juma de ora reusesc sa il aduc pe "linia de plutire".
acu-i acu. tre sa prind un moment de acalmie si sa ma bag inapoi in cort.
ma satur de asteptat. vantu asta nu se mai opreste, asa ca iau proasta decizie sa intru asa. nasol. cum deschid un pic fermoarul deja zapada a si intrat in cort. si ca sa fie meniul complet, fermoarul de la intrare cedeaza. 5 secunde si in cort e la fel de multa zapada ca si afara.
vreo 10 minute incercam sa reparam problema cu fermoarul. in zadar. a cedat si gata. nu mai vrea sa se mai inchida.
urlu cat de tare ma tin plamanii. urlu la fermoar, la vant, la gabi... nu ca as fi avut ceva cu el, doar ca altfel nu ma aude.
nu ne mai ramane decat sa plecam cat mai departe de vantu asta.
cortul lui marius sta mult mai bine decat al meu. deh, al lui e de iarna. cu toate aste si el se plange ca ii intra zapada in interior.
gata. am hotarat. io cu gabi strangem si coboram la masina.
stancone nu prea e de acord. marius nu vrea sa ramana in creasta asa ca se raliaza cu noi la coborat.
ne-a luat vreo ora cred pana am reusit sa stargem corturile si rucsacii timp in care ma ia un pic frica sa nu intru in soc hipotermic. din fericire nu s-a intamplat asa. nu era chiar imposibil de frig. doar vantu ala imputit.
la vale am luat-o de-a dreptu`. cam abrupt ce-i drept insa dupa vreo 100 de m mai jos deja era altceva. fara vant era chiar placut.
io vreau sa coboram in stanga, gabi o ia in dreapta. la cat ghinion am avut pana acu, nu-i mare lucru sa nu coboram chiar pe valcelul ala cu apa care se termina cu vreo 2 saritori.
bineinteles ca asa se intampla. noroc ca ne-am dat seama la timp si am ocolit "problema".
deja mi-e cald. tre sa dau cagula jos. cand fac asta imi dau seama ca nu mai am nici caciula care era deasupra.
asta e prea de tot. hai ca nu am dormit, ca am stricat cortu, ca a trebuit sa coboram la ora asta mai zic, dar sa pierd caciula mea draga nu se poate. blestem Fagarasu, il injur cu ce-mi vine la gura si cand sa plec din nou, hop motu de la caciula afara din zapada.
imi retrag frumos cuvintele si nu vreau altceva decat sa ajung sanatos acasa.
cu noroc sau datorita spritului de orientare al lui gabi ajungem exact la stana de unde incepe poteca prin padure.
o mica pauza in care Stancone ne-a servit cu peste mort si pe la cinci jumate eram la masina.
nimeni nu mai are chef de nimic. noaptea nedormita, oboseala, sacii uzi si poate si lenea ne fac sa abandonam orice alte ganduri de creste si sa ne indreptam spre casa.
dupa vreo 20 km nu mai vad drumu. pauza. capu pe volan si somn. aproape o ora mi s-a parut o clipa.
la rasarit eram pe baraj la Vidraru. nu vreti sa stiti cum arata. nici un nor pe cer si crestele albe de zapada de peste noapte.
frustrat, ofticat, scrabit, neimplinit, consolat doar de gandul ca Fagarasu nu se muta de acolo, realizezi ca nu se poate ca de fiecare data sa iti iasa asa cum vrei.

cumperi?

iaca o pereche de bocanci La Sportiva Nepal Top, marimea 42,5, aproape noi, adica i-am folosit doar vreo 4 zile in Caucaz cat am urcat Elbrusu`.
inca mai miros a nou, nu-s zgariati, dezlipiti si nici n-au alte vicii ascunse, doar ca imi sunt un pic cam mari.
pret: negociabil :D
daca te intereseaza ma gasesti fie la 0728993958 fie la gigicelrau@yahoo.com
momentan bocancii sunt in Brasov dar se pot si "plimba" daca e nevoie
daca ii vrei neaparat de noi, ii gasesti aici: http://www.alpinexpe.ro/incaltaminte/bocanci_iarna/bocanci_expeditie_la_sportiva_nepal_top.html de unde i-am luat si io