nu am vrut sa scriu despre tura Piscu Negru - Vf. Negoiu de vinerea trecuta dar azi am aflat ceva care nu prea m-a imbarbatat in balaurelile mele prin munti.
eram asa mandru vinerea trecuta pe la 6 seara. reusisem sa ne intoarcem din tura inainte sa ne prinda ploaia cea mare, urcasem de la Piscu Negru pe la Caltun pana pe Vf. Negoiu, si ce era cel mai important, urcasem Strunga Dracului pe zapada. zapada care trecea 80% din strunga peste lanturi, insa nu atat de inghetata incat sa nu-mi permita sa "sap" urme pentru prietenii mei din urma.
mari emotii nu am avut cu toate ca doar 2 din 4 aveam piolet si o aluncare ar fi fost destul de nasoala, poate doar faptul ca ma simteam responsabil de viata celorlalti trei care se bazau pe urmele facute de mine.
revenind la ce m-a determinat totusi sa scriu despre tura asta, duminica, 22 iunie 2008, la o saptamana si 2 zile distanta, o turista a alunecat, incercand sa coboare pe unde am urcat noi, si a murit.
probabil acolo sus cineva are grija de mine. poate ca "cineva" stie sa-mi traga frana cand trebuie, si nu ma lasa sa iau decizii prea eronate incat sa mi se intample ceva rau, cert e ca in vinerea aia am fost ferm convins ca trebuie sa coboram pe un treseu ocolit (Strunga Domnei) si sa nu ne aventuram pe unde urcasem. ceea ce am si facut.
un lucru e cert: de munte nu pot sa ma las. bucurati-va de mine cat "cineva" inca mai vrea sa imi traga frana.
eram asa mandru vinerea trecuta pe la 6 seara. reusisem sa ne intoarcem din tura inainte sa ne prinda ploaia cea mare, urcasem de la Piscu Negru pe la Caltun pana pe Vf. Negoiu, si ce era cel mai important, urcasem Strunga Dracului pe zapada. zapada care trecea 80% din strunga peste lanturi, insa nu atat de inghetata incat sa nu-mi permita sa "sap" urme pentru prietenii mei din urma.
mari emotii nu am avut cu toate ca doar 2 din 4 aveam piolet si o aluncare ar fi fost destul de nasoala, poate doar faptul ca ma simteam responsabil de viata celorlalti trei care se bazau pe urmele facute de mine.
revenind la ce m-a determinat totusi sa scriu despre tura asta, duminica, 22 iunie 2008, la o saptamana si 2 zile distanta, o turista a alunecat, incercand sa coboare pe unde am urcat noi, si a murit.
probabil acolo sus cineva are grija de mine. poate ca "cineva" stie sa-mi traga frana cand trebuie, si nu ma lasa sa iau decizii prea eronate incat sa mi se intample ceva rau, cert e ca in vinerea aia am fost ferm convins ca trebuie sa coboram pe un treseu ocolit (Strunga Domnei) si sa nu ne aventuram pe unde urcasem. ceea ce am si facut.
un lucru e cert: de munte nu pot sa ma las. bucurati-va de mine cat "cineva" inca mai vrea sa imi traga frana.
greu la deal
casuta noastra...
pe aici nu se coboara. din pacate ea nu a stiut
placere de varf. rar sentiment
Un comentariu:
Turista aceea a avut ghinion. Pe munte, pe langa faptul ca tre sa fii echipat iti mai trebuie si atentie
Trimiteți un comentariu